Proprietar sau administrator al banilor?

Imaginează-ți că ești în mijlocul unei grădini extraordinare. Te plimbi în răcoarea dimineții printre pomii fructiferi și asculți susurul blând și liniștit al râului ce străbate grădina.

Sună cunoscut? Tocmai am descris începuturile lumii. Creatorul a sădit cel mai minunat loc în care putea trăi omul - grădina Eden.

Ce responsabilități avea Adam? Să lucreze și să păzească grădina. O singură poruncă trebuia să țină: "Poți mânca după plăcere din orice pom din grădina, DAR din pomul cunoștinței binelui și răului SĂ NU mănânci."

Omul a căzut în păcat prin neascultare de porunca lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a alcătuit un plan de restaurare. Slavă Lui pentru această lucrare minunată!

Cred că ai realizat deja care este răspunsul la întrebarea adresată în titlul acestui articol. Dumnezeu este proprietarul, noi doar administrăm ceea ce primim de la El.

"Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc!"

Psalmul 24:1

În lumina Bibliei, Dumnezeu ne vorbește despre importanța de a înțelege rolul nostru ca administratori ai acestor bogății, nu ca proprietari.

"Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească."

Genesa 2:15

Cel care se consideră proprietarul grădinii, în termeni biblici, își însușește totul pentru el, adună bogății pentru a-și satisface egoul și le folosește doar pentru propriile sale plăceri.

Probabil cel mai bun exemplu în acest sens ne este prezentat e paginile Scripturii în capitolul 12 al Evangheliei după Luca - pilda bogatului căruia i-a rodit țarina.

Un om culege recolta sa abundentă și se gândește să-și construiască hamabare mai mari pentru a-și depozita bogățiile și pentru a se bucura din plin de viață pe acest pământ.

Fiecare dintre noi ne confruntăm cu anumite probleme. Și bogatul avea una mai specială: era îngrijorat că nu mai avea loc unde să își strângă roadele...gândire egocentrică la cote maxime.

Greșeala primordială a lui a fost că s-a crezut proprietar. Nu a recunoscut ca Dumnezeu fusese acela care l-a binecuvântat din plin și recolta sa fusese bogată pentru că Dumnezeu a dat soare și ploaie la vremea potrivită.

Înainte a de ne grăbi să îl judecăm pe bogatul din pilda aceasta, aș dori să ne facem o introspecție și să vedem dacă nu cumva și noi am avut /avem atitudinea aceasta egocentrică.

În contextul acesta, Domnul Isus le vorbea poporului să se păzească de lăcomia de bani pentru că viața unui om nu stă în belșugul avuției sale. Când ai mai mult decât îți e necesar, surplusul nu este pentru tine, ci pentru cei din jurul tău care nu au nici măcar strictul necesar (hrană, îmbrăcăminte, acoperiș deasupra capului).

Înainte a de ne grăbi să îl judecăm pe bogatul din pilda aceasta, aș dori să ne facem o introspecție și să vedem dacă nu cumva și noi am avut / avem atitudinea aceasta egocentrică.

Ne-am întors să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru mărirea de salariu, jobul mai bun, mașină, etc.?

Ne-am gândit să ne "mărim hambarele" că nu mai avem loc unde să ne strângem bogățiile?

Ne-am gândit să strângem doar pentru noi?

Cum stăm la capitolele dărnicie și generozitate?

În contrast, administratorul grădinii înțelege că totul aparține lui Dumnezeu și este chemat să gestioneze aceste resurse cu înțelepciune și responsabilitate, în beneficiul familiei pe care o are, dar și a altora și totul pentru slava lui Dumnezeu.

Povestea lui Iosif din cartea Genezei este una dintre cele mai captivante narațiuni din Biblie și ne prezintă unul dintre cele mai bune exemple despre ceea ce înseamnă a fi un bun administrator.

În această relatare, vedem cum Iosif a administrat cu înțelepciune banii și resursele materiale în contextul unor evenimente dramatice, iar în același timp, am observat puternica sa relație de părtășie cu Dumnezeu și cum aceasta a influențat modul său de a acționa cu privire la lucrurile materiale.

Chiar dacă știa că frații săi nu îl aveau la inimă de când le povestise visele sale, a ascultat totuși de tatăl său și s-a dus la ei ca să vadă dacă sunt bine. A fost vândut ulterior de aceștia ca sclav în Egipt. În timpul sclaviei sale, Iosif a atras atenția stăpânului său, Potifar, și a fost pus în poziția de a administra casa acestuia.

Biblia menționează că "Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca."

Genesa 39:3

Această afirmație subliniază modul în care Iosif a gestionat cu înțelepciune resursele casei, crescând prosperitatea stăpânului său și dovedindu-se a fi un administrator de încredere. Relația lui personală cu Dumnezeu a contribuit decisiv la acest lucru.

Când a fost închis din motive nedrepte, Iosif a continuat să-și utilizeze darurile și înțelepciunea pentru a administra eficient resursele în închisoare. El a câștigat încrederea gardianului șef și a devenit responsabil de ceilalți deținuți. În ambele situații, Iosif a arătat abilități notabile de administrator.

În întreaga sa călătorie, Iosif a arătat o adâncă credință în Dumnezeu și a înțeles că El este sursa adevărată a tuturor lucrurilor. Când a fost ispitit să cedeze în fața dorințelor păcătoase ale soției lui Potifar, Iosif a declarat: "Cum aș putea eu să fac un asemenea rău și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Geneza 39:9). Această reacție reflectă angajamentul său față de Dumnezeu și încrederea în calea dreaptă.

De asemenea, Iosif a recunoscut că darurile sale și succesul în administrarea resurselor au provenit de la Dumnezeu. Când a interpretat visele faraonului, el a spus: "Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon" (Geneza 41:16). Această perspectivă umilă subliniază modul în care Iosif a înțeles legătura dintre harul divin și talentele sale.

Iosif a demonstrat că atitudinea față de administrarea resurselor materiale este strâns legată de starea sa spirituală. Încrederea în Dumnezeu și recunoașterea surselor sale de putere au influențat modul în care a administrat cu înțelepciune bunurile și relațiile sale.

Această legătură dintre lumea materială și cea spirituală ne amintește că modul în care gestionăm resursele noastre nu este doar o chestiune pragmatică legată de bani, ci are implicații profunde în ceea ce privește credința noastră și relația noastră cu Dumnezeu.

În concluzie, povestea lui Iosif ne învață că administrarea înțeleaptă a resurselor materiale merge mână în mână cu o relație profundă cu Dumnezeu. Atitudinea sa umilă, încrederea în providența divină și abilitățile sale de administrator au interacționat armonios pentru a-i permite să facă față provocărilor și să ducă la îndeplinire planurile lui Dumnezeu.

Tu ești administrator înțelept sau te consideri proprietar?