Românii și riscul în investiții

Cred că mulți români (printre care și creștini) sunt atrași de ideea de a ivesti banii și să aibă niște profituri/randamente foarte mari (instantaneu dacă se poate). Îmbogățirea rapidă / peste noapte este o bogăție câștigată fără trudă, iar Biblia ne avertizează că:

Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește. Proverbe 13:11

Conform definiției dată de Benjamin Graham în cartea "Investitorul inteligent", o investiție este aceea care, în urma unei analize fundamentale, promite siguranța sumei pe care dorești să o investești și un profit adecvat (corespunzător riscului asumat). Tot ce nu îndeplinește aceste condiții se numește speculă.

Specula este foarte riscantă întrucât vine la pachet cu un risc foarte mare nu doar de a nu avea parte de acele profituri/randamente, ci chiar de a pierde toți banii investiți dacă nu știi în ce investești și nu ai nici o strategie de investiții.

Ai auzit expresia: Am jucat la bursă? Bursa nu e același lucru cu păcănele sau jocurile de noroc. Dacă joci la bursă (speculezi), e foarte posibil să pierzi. Dacă investești la bursă, sunt șanse să obții profit.

Pentru cei mai tineri dintre noi (născuți după revoluția din '89), o să fac o scurtă incursiune în isoria economică destul de recentă a României pentru că sunt niște lecții pe care le putem extrage din aceasta.

Cine nu cunoaște istoria, riscă să repete greșelile din trecut. Scopul acestui articol este prezentarea a ceea ce s-a întâmplat în trecutul nu foarte îndepărtat al României și cum aceasta a influențat și continuă să influențeze viețile noastre.

Trecerea de la socialism (un sistem în care este permis doar ce este menționat în lege) la capitalism (un sistem în care totul este permis, cu excepția a ceea ce este interzis de lege) a fost un șoc imens pentru poporul român, iar tranziția de la un sistem la celălalt nu a fost una lină, ba dimpotrivă, a fost una cu peripeții.

Sunt multe momente importante care au marcat relația românilor cu banii în anii ’80 - ’90: statul la coadă cu scăunelul pentru a primi rația zilnică/săptămânală de pâine, lapte sau ouă, inflația de zeci, chiar sute de procente la începutul anilor ’90, șomajul ridicat, scheme Ponzi precum Caritas, FNI, SAFI, etc, creditele cu buletinul, iar mai târziu criza imobiliară din 2008-2009.

Toate acestea au modelat și încă modelează relația pe care românii o au cu banii pentru că aceste lucruri rămân foarte bine întipărite în memorie. Au fost niște experiențe care i-au marcat pe viață pe cei trecuți de vârsta de 40 de ani și care afectează și generația mai tânără pentru că ne-au fost transmise într-un fel sau altul.

Conform Wikipedia, o schemă Ponzi este o operațiune investițională frauduloasă ce implică plata unor profituri deosebit de mari unor investitori de pe urma unor fonduri investite de alte persoane și nu de pe urma veniturilor pe care afacerea le-a generat în realitate.

Aceste scheme piramidale funționează cam așa: Un om înființează o societate cu răspundere limitată (cel care se află în vârful piramdei) și atrage oameni care să investească bani în fondul creat de el promițând profituri uriașe într-o perioadă scurtă de timp (oameni care creează baza primamidei).

Apoi, le plătește profiturile celor care au intrat primii cu banii în acel fond din banii celor care au intrat ulterior. Astfel, cumva "dovedește" că este o afacere reală și poți obține acele profituri foarte rapid. Dar de fapt, el ia banii de la unii și îi dă la alții, obținând un profit baban din această șmecherie.

Oamenii devin foarte lacomi, vorba se răspândește repede și tot mai mulți oameni sunt interesați să "investească" în acel așa numit fond de investiții. Dar fondul nu investește banii în afaceri reale pentru că afacerile reale nu produc randamente așa de mari cum promit ei că pot oferi.

Cei din vârful piramidei câștigă cel mai mult, apoi cei care sunt foarte aproape de vârful acesteia, dar cei mai mulți oameni pierd banii din aceste scheme (aproape 90%). Acestea funcționează atâta timp cât baza este alimentată cu noi "investitori".

Iar când nu se mai găsesc noi oameni care să aducă bani în acest fond, piramida se prăbușește, provocând un dezastru financiar pentru cei care s-au lăsat păcăliți de acel om care a inițiat această schemă.

Iar în România de după Revoluție au fost câteva scheme de acest gen printre care Caritas (promitea restituirea după 3 luni de zile a unei sume de 8 ori mai mari), FNI (primul fond din România care promitea câștiguri fabuloase s-a dovedit a fi o mare înșelătorie), SAFI, Dephin etc.

Între 3 și 5 milioane de români au pierdut atunci împreună cel puțin 3 miliarde de dolari. Iar ce e cel mai trist este că statul a fost complice la toate aceste scheme de înșelare a populație.

Sunt două emoții care ne influențeză cel mai mult în relația noastră cu banii:

1. Frica de a nu pierde bani. Aceasta se poate vedea prin faptul că ținem banii la saltea, ținem banii la bancă în conturi de economii sau depozite bancare, ne e frică să investim ca să nu pierdem bani, investim doar în betoane pentru că le considerăm singurele investiții șamd.

2. Lăcomia excesivă de a avea cât mai mulți bani neglijând riscul pe care ni-l asumăm. Poți vedea asta prin numărul imens al oamenilor care joacă la pariuri, păcănele, "investesc" în zona cripto șamd.

Printr-o cercetarea personală înaintea Cuvântului lui Dumnezeu, putem să îi cerem să ne păzească de aceste lucruri și să ne ajute să avem o abordare echilibrată fiind administratori înțelepți și în lucrurile mici.

Îmi pare foarte rău pentru oamenii care au fost înșelați atunci, dar scopul acestui articol este să ne ajute pe noi să nu cădem în aceleași capcane, să înțelegem diferența dintre speculă și investiție, iar în final, să fim conștienți că orice investiție are un risc asociat.

Iar de obicei, randamentul/profitul unei investiții este corelat cu riscul pe care îl prezintă investiția respectivă:

Mulți se plâng că randamentele titlurilor de stat sunt foarte mici, dar e normal să fie așa. Nu trebuie să depui foarte mult efort pentru a înțelege ce sunt titlurile de stat și cum funcționează ele.

În plus, ele sunt garantate de guvernul statului care le emite, deci sunt considerate a fi printre cele mai sigure investiții și îți oferă predictibilitate pentru că știi de la început care e suma pe care o vei primi anual (dobânda), iar la maturitatea lor vei primi și suma pe care ai investit-o în acea emisiune de titluri de stat.

După cum puteți observa și pe graficul de mai sus, titlurile de stat sunt încadrate la un risc redus, dar și randamentul este mic. Știi unde s-ar situa "investiția" în criptomonede pe același grafic? Undeva în zona de investiții speculative/ FOREX.

Piața criptomonedelor este una destul de nouă și nu este încă reglementată. Eu nu înțeleg ce sunt criptomonedele (Bitcoin, Etherum, etc.) , nici cum funcționează acestea și nici ce produc ele efectiv. Așa că prefer să stau departe de o astfel de investiție. Vorba 'ceea: Nu știi, nu te bagi. Acesta este un sfat excelent pentru investiții și nu numai.

Dacă investesc într-o companie care vinde produse electronice de exemplu, pot urmări ce cantitate de produse electronice au produs, ce cantitate au vândut, care este raportul cerere-ofertă șamd.

Ce poți învăța din istoria recentă a relației românilor cu banii:

- Orice investiție are un risc asociat. Nu există investiție cu risc 0.

- Dacă o investiție promite profituri uriașe într-o perioadă relativ scurtă de timp, e mai bine să te ferești de ea.

- E foarte important să cunoști și să înțelegi în ce investești.

- Cea mai importantă regulă în investiții este să nu pierzi banii pe care i-ai investit, iar a doua este: Nu uita prima regulă. - Warren Buffet.

- Nu investi în ceva doar pentru că vecinul / un cunoscut ți-a spus că e o investiție trăsnet. Investește doar după ce ți-ai făcut bine temele.

Disclaimer : Acest articol nu prezintă sfaturi financiare. Fiecare persoană este responsabilă în proporție de 100% de decizile financiare pe care le ia.