Banii & posesiunile - două perspective

Două perspective diferite asupra educație financiare

În majoritatea discuțiilor pe care le am cu creștini care sunt interesați de acest subiect, cei mai mulți îmi spun cam așa: "Am strâns o sumă de bani și aș vrea să o investesc. Eu nu mă pricep la investiții, dar văd că tu tot postezi pe blogul acela de articole despre investiții, acțiuni, brokeri, ETF-uri, etc. Pe mine mă depășește subiectul. Nu vrei să-mi zici și mie în ce să investesc ca să înmulțesc banii ăștia?"

În situații de acest gen, fiind pasionat de domeniu, mă apuc să vorbesc cu persoanele respective despre investiții și cum funcționează companiile, cum acordă dividende, care sunt criterii importante care trebuie avute în vedere înainte de a investi într-o companie, într-un fond mutual sau ETF, șamd.

Însă, la un moment dat, realizez că persoana din fața mea încearcă să ardă niște etape. Iar astăzi, acest articol este despre fix despre acest lucru. Prezint două perspective complet diferite asupra banilor și posesiunilor materiale.

În opiniea mea, aceasta ar trebui să fie prima etapă care ar trebui parcursă de fiecare creștin care dorește să gestioneze finanțele în conformitate cu voia lui Dumnezeu, nu să investească pentru a-și înmulți banii, scopul final fiind acela de a avea o casă mai frumoasă și un pic mai mare, o mașină un pic mai bună, o pensie liniștită, independență financiară sau alte lucruri asemănătoare cu acestea.

Cred că dialogul ar trebui să fie cam așa:

(Eu): De ce vrei să investești? Care este scopul investițiilor?

(El / Ea): Păi ca să obțin profit, să înmulțesc banii. Ca să înmulțesc talanții pe care mi i-a dat Dumnezeu.

(Eu): Ok. Dar de ce vrei să înmulțești banii? Ce vrei să faci cu banii o dată ce îi vei obține?

Iar de aici, dialogul variază în funcție de răspunsul persoanei cu care vorbesc. Și nu e vorba că sunt curios să văd eu ce vrea să facă oamenii cu banii, ci prin această întrebare urmăresc să văd care este motivația adevărată din spate a personei respective.

Sunt recunoscător pentru faptul că mai mulți creștini sunt tot mai interesați de educația financiară, dar cred că este important să începem cu începutul, având în minte finalul. Te-am băgat în ceață cu fraza asta? Nici o problemă! Eu te-am băgat, eu te scot. 😁

"La început, Dumnezeu..." Asta înseamnă să începem cu începutul. Cu alte cuvinte, să avem în vedere perspectiva lui Dumnezeu cu privire la bani și posesiuni materiale în primul rând, iar apoi să vorbim despre aspectele tehnice (buget, afaceri, investiții, economii, etc.)

Să avem în minte finalul semnifică faptul că trebuie să ne gândim că suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu de felul în care gestionăm finanțele. Scopul nostru final trebuie să fie folosirea resurselor pentru îndeplinirea obiectivelor lui Dumnezeu.

1. VIZIUNEA ASUPRA BANILOR

În educația financiară laică, banii sunt prezentați ca un instrument de acumulare a valorii care te poate ajuta să trăiești viața de vis, să ai o grămadă de opțiuni. Accentul cade pe propria persoană care trebuie să fie stăpână pe banii pe care îi are și să îi gestioneze astfel încât să ajungă la o pensie liniștită, o casă mai bună (poate un pic mai mare), independență financiară, și alte lucruri asemănătoare cu acestea.

Aceasta se concentrează doar pe viața de pe acest pământ. Scopul poate fi realizarea personală, impactul social, siguranța, moștenirea – toate centrate pe valoarea prezentă a vieții. Se crede că banii îți aduc siguranță și îți oferă mai multe opțiuni, poți lua decizii care să satisfacă ego-ul tău atunci când devii independent financiar.

Educație financiară biblică, pe de altă parte, spune că banii nu sunt un scop în sine, ci o resursă încredințată de Dumnezeu, folosită temporar pentru a-L onora pe El și a-i sluji pe ceilalți. Conceptul de „administrator” este esențial: nu suntem proprietari ai averii noastre, ci gestionari ai bunurilor lui Dumnezeu.

Iar aici aș dori să adaug o notă personală: și eu am fost prins de mirajul educație financiare laice și am avut obiectivul independenței financiare. Am învățat despre gestionare banilor din lumea seculară prima dată, iar apoi am început să studiez Scriptura pentru a înțelege principiile lui Dumnezeu. Această se concentrează pe viața veșnică.

Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. (Matei 6:19,20)

2. ABORDAREA FAȚĂ DE DATORII

În lumea seculară se încurajează folosirea datoriilor pentru investiții (ceea ce se cunoaște sub denumirea de OPM (other people's money), adică să investești banii altor oameni în locul resurselor proprii.

Nu toți educatorii financiari agreează cu această metodă, cei mai conservatori spun că o regulă importantă din investiții este să investești doar banii pe care îți poți permite să îi pierzi (în caz că investițiile nu merg așa cum ai planificat și pierzi toți banii). Banii pe care i-am împrumutat de la bancă, rude, prieteni sau alte surse nu sunt bani pe care îi poți pierde.

Dar, în general, lumea nu are o problemă din a se împrumuta pentru diverse dorințe pe care doresc să și le îndeplinească înainte de a avea fondurile necesare. Așadar, unii oameni apelează la credite pentru nevoi personale, carduri de credit, împrumuturi de la familie, prieteni, etc.

Biblia însă avertizează cu privire la pericolele datoriei:

"Cel ce ia cu împrumut este robulcelui ce dă cu împrumut." (Proverbele 22:7b)

Nu am identificat în Biblie un pasaj care să poruncească să nu te împrumuți sau să afirme că e păcat să te îndatorezi, dar este evidentă recomandarea de a nu face asta.

Sunt multe exemple în care se vorbește de împrumuturi, însă din niciunul dintre ele nu se deduce că ar fi o idee grozavă să faci asta. Ba dimpotrivă. Pentru mai mule informații despre acest subiect, poți citi un articol aici:

Ce zice Biblia despre împrumuturi?

3. GENEROZITATE ȘI GESTIUNEA RESURSELOR

Filantropia în lumea seculară este adesea văzută ca opțională și uneori condiționată de venituri mari. Unii dau din convingere morală, alții pentru imagine sau deduceri fiscale.

În contrast cu aceasta, Biblia încurajează generozitatea. Nu este impusă ca o poruncă, dar este așteptată de la cei care au fost născuți din Dumnezeu. Exemplu suprem de dăruire ne-a fost arătat de Însuși Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus.

Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:15)

Generozitatea nu se referă doar la bani. Poți fi generos atunci când pui la dispoziția lui Dumnezeu timpul tău și resursele tale (pe care de fapt le-ai primit tot de la El).

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit? (1 Corinteni 4:7)

"... prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire..." (2 Corinteni 8:14)

4. BANII - SCOPUL LOR

   
   

Pentru cei fără Cristos, lucrurile sunt simple. Banii îi pot ajuta să își crească stilul de viață, confortul personal, le oferă o falsă senzație de siguranță, le oferă o poziție socială importantă, etc.

Libertatea de alege diferite opțiuni, independență financiară și pensionare timpurie (mișcarea FIRE) sunt obiectivele lor, scopul lor.

Dinn perspectiva lui Dumnezeu însă, scopul banilor și al posesiunilor materiale este să fie folosite pentru a-ți aduna comori în cer.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. (Luca 16:10)

Dumnezeu ne cheamă pe noi (cei credincioși) să slujim semenilor și a susține lucrarea de răspândire a Evangheliei.

Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință. (Galateni 6:9-10)

Scopul banilor și al averii pentru un credincios este (sau mai degrabă, ar trebui să fie) glorificarea lui Dumnezeu prin alegerea unui stil de viață care să-i permită să dăruiască cât mai mult. Creștinul nu trebuie să fie robit de bani, ci să se folosească de bani pentru a-și strânge comori în cer.

Concluzie.

Am enumerat în articolul de sus doar câteva aspecte distinctive dintre cele două perspective asupra banilor (perspectiva lumească fără Dumnezeu și perspectiva lui Dumnezeu).

După cum ai obsevat, cele două nu se suprapun. Nu poți găsi elemente comune, chiar dacă am încerca uneori să argumentăm cu anumite versete/pasaje din Scriptură felul nostru egoist de a privi viața și banii.

Eu voi sta în fața lui Dumnezeu și voi da socoteală pentru felul în care am gestionat banii și posesiunile. La fel și tu. Oare ce va spune Dumnezeu despre mine? Dar despre tine?

Banii nu valorează cu adevărat mai mult decât pot fi folosiţi pentru a împlini lucrarea Domnului. Viaţa valorează atât cât este cheltuită în slujba lui Dumnezeu. George Muller

Surse:

Biblia