top of page

Cheltuielile sub lupă

  • Writer: Ciprian Vatasescu
    Ciprian Vatasescu
  • 2 days ago
  • 4 min read

Updated: 1 day ago

Un om cu o lupă se uită la un simbol al dolarului american.

Lupta nevăzută din spatele fiecărei cheltuieli


Azi am deblocat telefonul de 131 ori. Oare am mai primit un mesaj pe WhatsApp sau vreun email important? Ce mai zice lumea pe Facebook? Ia să mai citesc un articol despre un subiect care mă pasionează. Am primit o notificare...poate e ceva important...


Uneori mă trezesc că deblochez telefonul fără ca măcar să știu de ce am făcut asta. Mi-a intrat în reflex. Și pentru că nu știu de ce am făcut asta, intru pe facebook și încep să dau scroll până găsesc un motiv care să argumenteze că a fost o idee bună să intru în lumea virtuală. Am găsit un videoclip amuzant sau ceva interesant, educativ, o cântare, un fragment dintr-o predică, o poză cu niște prieteni vechi, etc.


Alteori mă rătăcesc cu orele și când realizez asta e tardiv. Deja am pierdut foarte mult timp prețios. Timp care nu se întoarce înapoi. Și nu doar timp. Uneori mai pierd și bani. Pentru că...ce să vezi? În timp ce eu dădeam scroll pe facebook, mi-a apărut o reclamă la un produs pe care mi-l doream. Nu că aveam nevoie neapărat.


Un studiu recent arată că 36% dintre români folosesc smartphone-ul mai mult de 7 ore pe zi, iar aproape jumătate petrec între 4 și 6 ore zilnic pe telefon. Cu alte cuvinte, pentru mulți dintre noi, telefonul a devenit unul dintre locurile unde ne petrecem o mare parte din viață.


Dacă aduni orele astea, ajungi la aproape o zi întreagă pe săptămână petrecută pe telefon.Timpul nostru se duce acolo. Dar uneori nu se duce doar timpul. Uneori se duc și banii.



Cum a început totul...


Într-o seară stăteam pe canapeaua din living și dădeam scroll pe Facebook. Nimic special. După o zi lungă, mintea caută ceva ușor. Un clip scurt. O glumă. O distragere. La un moment dat apare o reclamă cu cel mai nou model de telefon.


Dorința apare de obicei într-un moment în care mintea era obosită și nepăzită.

Și asta se întâmplă mai des decât ne place să recunoaștem...


Telefonul meu este încă funcțional. Dar ultimul model scos pe piață face poze un pic mai bune, are o baterie mai mare și se încarcă mai repede. Design elegant. Fotografii frumoase. Ecran mare. Și dintr-o dată încep să mă gândesc: Parcă merit și eu ceva mai bun...am muncit atât, doar o viață avem pe pământul ăsta...


Apare pagina produsului. Câteva recenzii. Oamenii spun că e excelent. Mă uit la preț.

Nu e mic. Dar nici enorm. Și are și o reducere de 25% doar pentru următoarele 48 de ore. Și mintea începe să lucreze...



Cumpărăturile care nu erau în plan


În cele din urmă închid pagina. Dar ideea rămâne. Nu am mai așteptat până a doua zi.

M-am uitat la câteva review-uri pe YouTube și am comparat modelele. Eram doar la un click distanță. Și am apăsat: „Comandă acum.”


Câteva zile mai târziu curierul bate la ușă. Produsul este frumos împachetat. Funcționează perfect. Ego satisfăcut. Viața își urmează cursul și peste câteva zile trece euforia noului telefon și "trebuie" să găsesc altceva...



Cum se pierd banii astăzi


În trecut tentațiile arătau diferit. Trebuia să mergi fizic la magazin. Așteptai la coadă. Trebuia să te asiguri că ai suficienți bani în portofel. Dacă nu, nu puteai cumpăra ce doreai. Alternativa era să cumperi "pe caiet".


Practic, atunci când nu aveai bani, te duceai la magazin și cumpărai pâine, lapte, ulei, ouă, etc. de la magazinul din sat și spuneai: "pe caiet". Vânzătorul trecea numele tău, data și suma datorată, iar tu promiteai că o să plătești datoria când îți intră salariul sau pensia.


Unii „uitau” să plătească. Magazinul rămânea cu un caiet plin de promisiuni și foarte puțini bani. În limbaj modern ar fi echivalentul unui mic credit informal, doar că fără contracte, dobânzi și fără bănci. Doar un caiet și speranța că omul se întoarce cu banii. Uneori se întorcea. Uneori nu.  Magazinul din satul bunicilor mei a dat faliment din cauza acestui caiet. Cam așa funcționează omenirea...


Aveai multe momente în care puteai să te răzgândești. Acum, toate aceste "obstacole" au fost date la o parte pentru a face procesul de cumpărare cât mai facil. Aproape că nici nu simți când se schimbă cifrele din cont.


Tentația trăiește în buzunarul nostru. Nu trebuie să mergem nicăieri. Nu trebuie să vorbim cu nimeni. Nu trebuie să scoatem bani din portofel. Un click și produsul vine la ușă.


De aceea, multe dintre cheltuielile noastre nu mai sunt rezultatul unor decizii planificate, ci rezultatul unor momente de impuls. Un scroll.O reclamă.O dorință. Și banii pleacă. Nu într-o sumă mare, ci în multe sume mici. Foarte multe sume mici care cumulate dau o sumă considerabilă.


Biblia are un principiu simplu despre lucrurile mici: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari” Luca 16:10


Poate cei mai mulți dintre noi credem că problema este în deciziile financiare mari pe care le luăm (de exemplu: când cumpărăm o mașină, o casă, când facem un împrumut la bancă, când ne împrumutăm o sumă mare, șamd.). Dar cea mai mare problemă este în cheltuilile mici, multe la număr, pe care le repetăm zi de zi.


În multe locuri din Scriptură apare și o altă idee importantă: banii nu sunt, în sens absolut, ai noștri. Psalmul 24 spune că pământul și tot ce este pe el aparțin lui Dumnezeu. Dacă lucrurile stau așa, atunci banii pe care îi avem sunt resurse încredințate pentru o perioadă, iar rolul nostru nu este acela de proprietari absoluți, ci de administratori.


Iar un administrator bun nu reacționează la fiecare impuls. El se oprește, gândește și decide cu grijă. Poate că data viitoare când vei debloca telefonul merită să te oprești pentru câteva secunde și să te întrebi de ce ai făcut acel gest. Pentru că uneori nu pierdem doar câteva minute. Uneori pierdem și bani.


Și, dacă suntem sinceri, fiecare cheltuială spune ceva despre ceea ce prețuim cu adevărat. Domnul Isus a exprimat lucrul acesta într-o propoziție foarte simplă: „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.”(Matei 6:21)


Povestea de mai sus nu este una reală, ci este rodul imaginației. Dar este inspirată din lumea în care noi trăim în fiecare zi. Poate citind, te-ai identificat și tu cu personajul principal. Spune-mi pe ce cheltuiești, ca să-ți spun cine ești.



Surse:


Biblia

 

 

 

Comments


bottom of page