top of page

Zeciuiala - lege mozaică pentru Israel sau mai mult de atât?

  • Writer: Ciprian Vatasescu
    Ciprian Vatasescu
  • Oct 14, 2023
  • 6 min read

ree

Probabil cel mai controversat subiect când vine vorba de administrarea finanțelor dintr-o perspectivă biblică este zeciuiala. De asemenea, este o temă complexă și destul de des întâlnită pe paginile Scripturii.


Nu emit pretenția că pot acoperi în întregime acest subiect vast în cadrul acestui articol, ci doar îmi exprim o opinie personală despre ceea ce am înțeles eu cu privire la zeciuială prin cercetarea Bibliei.



Ce este zeciuiala?


Zeciuiala reprezintă actul prin care îi oferim (sau mai bine spus: îi dăm înapoi / returnăm) lui Dumnezeu a zecea parte din veniturile noastre (10%).



Zeciuiala în VT


Zeciuiala este menționată pentru prima dată în Vechiul Testament în Genesa 14:20 atunci când Melhisedec (preot al Dumnezeului PreaÎnalt) i-a ieșit în întâmpinare lui Avram cu pâine și vin binecuvântându-l pe Avram. Acesta din urmă i-a dat zeciuială din toate.


Avram a dat zeciuiala din prada de război așa cum găsim scris în Evrei 7:4, deci nu a dat din veniturile sale lunare/anuale. Nu avem instrucțiuni clare în Vechiul Testament care să indice faptul că Avram a primit o poruncă divină cu privire la zeciuială. Cu toate acestea, el i-a dat zeciuială lui Melhisedec (care a fost asemnănat cu Marele nostru Preot, Domnul Isus - Evrei 7:3).


În Genesa 28:20-22 Iacov spune că Îi va da lui Dumnezeu a zecea parte din tot ce va primi de la El dacă Dumnezeu va fi cu el, dacă-l va păzi pe timpul călătoriei lui și dacă îi va da hrană și îmbrăcăminte.


Nu am găsit scris în Biblie că Iacov ar fi primit o poruncă divină pentru a aduce zeciuială. Dar Iacov s-a angajat benevol să o dăruiască.


"Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.


Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul, şi celălalt vor fi sfinte şi nu vor putea fi răscumpărate.


Acestea sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai."


Zeciuiala a fost ulterior poruncită și prin legea lui Moise - așa cum putem citi în versetele de mai sus (Leviticul 27:30-34) - și era folosită pentru susținerea seminției leviților care nu a primit niciun pământ în Țara Promisă atunci când s-a făcut împărțirea deoarece preoția a fost moștenirea lor (Iosua 18:7).


"Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întîlnirii." (Numeri 18:21).


Tot în Vechiul Testament găsim instrucțiuni clare în legătură cu locul în care trebuia adusă zeciuiala.


"Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: ‘Cu ce Te-am înșelat?’ Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oștirilor, „și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare." Maleahi 3:8-10



Zeciuiala în NT



Într-o discuție cu fariseii și cărturarii, Domnul Isus Hristos reafirmă principiul zeciuielii ca un lucru care nu trebuie lăsat nefăcut. E adevărat că sunt lucruri mai importante decât zeciuiala precum: dreptatea, mila și credincioșia.


"Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute." Matei 23:23


Cei care argumentează împotriva zeciuielii pentru creștinii din Noul Testament vorbesc despre acest pasaj în contextul în care Domnul Isus se adresa fariseilor, care în fața lumii doreau să facă impresie bună prin faptul că dădeau zeciuială chiar și din cele mai mici lucruri, dar ei lăsau lucruri mai importante nefăcute.


Ei doreau să se prezinte ca niște oameni care țin legea lui Moise, dar cu toate acestea aveau niște lacune foarte mari în această direcție: păzeau doar unele dintre poruncile pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise.


Așadar, Domnul Isus nu se adresa ucenicilor sau Bisericii atunci când a reiterat acest principiu. Cu toate acestea, zeciuiala sau principiul zeciuielii nu a fost anulat, desființat sau schimbat la o categorie superioară de către Domnul Isus așa cum s-a întâmplat cu alte legi (ați auzit în vechime că s-a spus...dar Eu vă spun...), ci a fost reafirmat.


Cum am văzut anterior, zeciuiala a fost menționată prima dată înainte de legea mozaică atunci când Avraam (pe atunci Avram) a oferit-o lui Melhisedec. Cine este Avraam? Tatăl tuturor credincioșilor.


În Noul Testament există referiri la dăruire și generozitate, dar nu găsim nici o mențiune clară care să impună zeciuiala ca o lege pentru creștinii din Noul Legământ. Iată câteva principii pe care le găsim în legătură cu dărnicia:


"Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”. Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună" 2 Corinteni 9:7,8


"În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu." 1 Corinteni 16:2


Dărnicia așadar trebuie să fie direct proporțională cu câștigul / veniturile pe care le are un om / o familie. Așa cum putem înțelege din aceste pasaje, accentul acum cade mai mult pe atitduinea cu care dăruim, și nu pe cât dăruim


Concluzii


- Zeciuiala a fost dată înainte de legea mozaică și funcționează ca o lege naturală (precum legea gravitației)

- Zeciuiala trebuia adusă la casa lui Dumnezeu și se folosea pentru întreținerea leviților.

- În Noul Testament nu găsim un text în care zeciuiala să fie poruncită creștinilor, ci suntem încurajați să dăruim cu bucurie.


Observații practice:


Sunt unii care cred că zeciuiala trebuie oferită și dau 10% din veniturile lor crezând că au rezolvat toate lucrurile: I-am dat lui Dumnezeu ce eram dator să fac, acum cu restul de 90% fac ce vreau. Personal, cred că e un punct bun de plecare să oferim 10% pentru biserica locală, dar dărnicia ar trebui să treacă peste acest procent.


Nu îi faci o favoare lui Dumnezeu dacă ai această încredințare și aduci zeciuiala în Casa Sa, ci doar Îi returnezi ce Îi aparține de fapt. Cât despre restul de 90%, sunt tot proprietatea lui Dumnezeu, iar noi suntem chemați să îi administrăm cu înțelepciune respectând principiile lui Dumnezeu cu privirea la bani și posesiuni materiale.


Sunt alții care cred că zeciuiala era valabilă doar pentru poporul Israel sub legea mozaică, iar în Noul Legământ noi trebuie să dăruim cât am hotărât în inima noastră folosind aceasta ca o scuză pentru a oferi mai puțin de 10% pentru biserica locală sau alte lucrări de într-ajutorare.


Aceasta mi se pare ofensator la adresa lui Dumnezeu. Nu vorbesc aici de cazurile în care se confruntă cu probleme mari financiare, cu datorii, șamd. dar în principiu, ar trebui să tindem să oferim mai mult de atât.


Dacă avem o situație financiară dificilă, cred că Dumnezeu ne înțelege și putem porni cu un procent mai mic de 10%, dar tendința (în opinia mea) ar trebui să fie mereu de creștere.


Am fost binecuvântați din belșug de Dumnezeu atât din punct de vedere spiritual, cât și din punct de vedere material. El este sursa tuturor binecuvântărilor. Se cade așadar, să ne închinăm înaintea Lui cu recunoștință și să aratăm lucrul acesta și prin felul în care gestionăm banii.


Chiar dacă zeciuiala nu este o poruncă pentru creștini, Biblia încurajează principiul zeciuielii, iar în Noul Testament standardul se ridică: ar trebui să îi dăm lui Dumnezeu TOT ce avem. Din mâna Lui primim ce-I aducem.


În opinia mea, 10% era datoria legii, dărnicia ar trebuie să întreacă acest procent. Am încercat în acest articol o abordare echilibrată și bazată pe Scriptură asupra acestei teme de importanță majoră. Sper că a ieșit ceva bun. Aștept feedback-ul vostru! :)









 
 
 

Comments


bottom of page